Draga jurnalule,
Imi place aici.Imi place sa merg pe strada si sa mentin contact vizual cu fiecare barbat care imi place la prima vedere.Sa nu mut privirea,pur si simplu sa fiu insistenta.E ca un joc,mereu vrem sa vedem cine cedeaza primul,dar curios,nimeni nu o face.Nici eu,nici ei.
In tara,daca fac asta cu cineva,vad dupa cum rad pe sub barba cu prietenii lor"-Uite si la asta,se crede importanta".Dar aici nu se intampla ceva de genul.Pentru ca nu e legat de faptul ca ma simt importanta sau nu.E pur si simplu un joc depriviri,infantil as putea spune,intre mine si ei.Si jocul asta de priviri poate duce la interactiune uneori.
Acum 2 zile ma aflam intr-un parc din apropiere si ma plimbam cu bicicleta.Terenurile de voley si tenis erau libere,numai pe cel de baschet se juca un tip.Mi-a atras atentia in primul rand datorita jocului;era bun,se vedea asta din prima.Nu ezita deloc si mingea intra in cos mai mereu.
Asa ca mi-am zis ca o sa joc baschet cu el.Da cum sa nu.Nu stiu limba de acii dar stiu engleza,si oricine o stie,ca doar e limba internationala.Asa ca dupa un joc de priviri mi-am luat inima in dinti si m-am dus la el.Da,stia engleza,si era bucuros sa joace cu mine.Copil mic eu,care nu ma prea pricep sa joc baschet,l-am invatat Turnul Eiffel,ca sa nu dam chiar cosuri pe rand(la un meci ori ar fi jucat el singur,pentru ca se pricepe,ori as fi jucat eu singura,pentru ca ar fi fost el amabil).
Si am aflat ca are peste 25 de ani,desi nu ii arata deloc.Dupa zambet e singur.A terminat Universitatea si lucreaza la o agentie.Are prieteni in Romania si e o tara frumoasa.Este din Sicilia.Nu mai stiu ce mi-a zis,sincer nu imi prea amintesc.Sunt sigura doar de zambetul lui.Atat.
A ta,
Chloe
P.S. Nu mai pot scrie momentan,dar va povestesc cat de repede ce am mai facut ieri.Cand am jucat iarasi baschet cu Salvatore.Si un alt prieten de-al luuui..Ne auzim curand.
