Giveaway

Deeeeci m-am gândit să îmi încerc şi eu şansa odată,şi aşa am mare noroc la premii.Am dat de blogul Patriciei care ofera un superb dreamcatcher şi aşa m-am trezit că postez pe blog.
Concursul se termină in 2 zile din ce văd,succes!

Ţiganii.

Dragă jurnalule,

Să fiu sinceră,îi urăsc.Bunicul mi-a spus odată că ar trebui să fie toţi luaţi de aici şi să păţească ce au păţit evreii în perioada cu lagărele de concentrare.Nu sunt genul de persoana care să dorească moartea cuiva,dar jur că dacă s-ar întâmpla asta,m-aş gândi că e ceva normal.

Mi se par cele mai dizgraţioase persoane.Se bat atât de des(chiar am citit ceva în ziar cu o luptă între 200 de romi?!),beau,înjură pe stradă fără motiv,vin la cafenele şi cer oamenilor de la mese bani...Chestia cu "dacă nu îmi dai bani te scuip"..nici nu am să o comentez.Ce oameni fac aşa ceva?Nici nu cred că se pot numi aşa de fapt.

Am observat că în autobuz,când vin controlorii,ţiganii sunt ocoliţi.Chiar dacă nu au bilet,sunt lăsaţi să călătorească în continuare.Înca încerc să îmi dau seama de ce se întâmplă asta.Am 2 motive în cap:ori le este frică să nu se trezească cu o bătaie de la ei,ori cred că nu au bani.Deşi la cât fura,nu ştiu cât valorează o amenda de 25 de lei.

Ce mă deranjeză cel mai mult,de la ce a pornit ura asta a mea faţă de ei?De la faptul că pe stradă eşti abordat fără să faci nimic.O prietena era să fie bătuta de 2 ţigance pentru că nu a vrut să le dea bani,le-a ignorat şi a mers mai departe.A avut noroc că treceau pe acolo nişte poliţişi ,care au intervenit.

Sunt oribilă dacă mi-ar plăcea sa dispară?De ce ar trebui să păstrăm in ţara noastră astfel de persoane când sunt nişte paraziţi?

A ta,

Chloe

Girls&girls.

Dragă jurnalule,

Eu nu mă consider frumoasă.Sau cel puţin nu fac asta prea des.Da,sunt înaltă,slabă,am niste ochi căprui mari,un păr brunet care se lasă aranjat mai greu decît aş vrea eu,dar care după arată bine,....Hai că am zis cam multe de bine şi nu-mi place,mă opresc aici..Deeeci rezultă că eu mă văd relativ banală,tipică,nu sunt genul de persoană care să se iubească atât de mult pe cât ar trebui(pe cît ar trebui,pentru ca nu ar trebui să se ajungă la narcisism). 

Am prieteni care mă consideră frumoasă dar uneori cred că mă mint ca să ma simt bine.(asta e putină paranoia,pentru că ştiu că persoanele de care vorbesc nu mă mint deloc,uneori sunt prea sincere chiar).

Luni cred,eram la Sarah.Steam amândouă în pat,mai mult în linişte,nu mai ştiu ce era prin capul meu.Ea se uita la mine şi-mi tot spunea ce drăguţă sunt,iar eu îi spuneam să inceteze pentru că nu e adevărat(lucru pe care îl fac mereu când primesc un compliment,indiferent despre ce e vorba şi de la cine vine,ar trebui să spun doar mulţumesc şi atât). 

Miercuri a venit ea la mine şi ne-am uitat la un film.Mereu stau comod în casă aşa că aveam doar o pereche de blugi scurţi şi o bustieră.Ieri când am ieşit cu ea afară mi-a spus că a vorbit despre mine cu Carrie,şi îi povestea cît de bine arăt,ce frumos mi se vede bazinul,şi linia spatelui şi...tot aşa.

Aşa că mă gândeam cât de puţin obişnuită sunt cu astfel de cuvinte din partea unui bărbat,să nu mai vorbesc din partea femeilor,de la ele nu aud asta,decât cu excepţii cum se vede.

Ştiu că toată încrederea stă în noi,dar uneori anumite aprecieri spuse într-un anumit fel de anumite persoane cresc încrederea în noi foarte mult.

A ta,

Chloe

Coward

Dragă jurnalule,

Să fiu surprinsă,nu ştiam cum să reacţionez:să râd:să mă comport normal pentru că ştiam că asta avea să facă sau să fiu puţiiin nervoasă.

Deci,l-am văzut zilele trecute cu prietena lui.E o puştoaică mai mică decât mine.Pun pariu că nu face sex la telefon cu ea,ca nu o pune la perete ca să o sărute cât mai intens,că nu o mângâie pe spate uşor doar ca mai apoi să o sărute in ureche.Nu pare genul ăsta de fată,e prea cuminte.

Eu eram cu Sarah,cea mai buna prietenă a mea.Sarah,care a fost abordată de Andrew pe facebook.Încă nu pot să îmi dau seama cum de a fost atât de idiot încât să vorbească cu ea,ţinând cont de faptul că ştia ce relaţie am cu ea.Probabil o fi uitat.Ideea este că a încercat să flirteze cu ea,dar în zadar,ea l-a ignorat.

Când ne-a văzut pe amândouă râzând şi glumind,a întors privirea şi a grabit puţin pasul,să ne ocolească.Cred că abia atunci s-a prins de gafa lui.

Ce mi-am dat seama după 2 zile?Am fost doar amuzată de situaţie.Pentru că la el nu mai ţin.

A ta,

Chloe

After

Dragă jurnalule,

Ne-întâlnirea mea a fost...ok?Deşi am impresia că am vorbit mai mult cu celălalt tip decât cu el.
Nu sunt bună la asta.La întâlniri.Simt că nu ştiu ce să zic.La capitolul ăsta nu-mi place sa iau eu iniţiativa,vreau să o ia el.Deşi normal ar fi să..nu contează.

Azi simt că am o stare..nu tocmai bună.Aş face atâtea lucruri,şi totuşi nu aş face nimic.(Cu siguranţă o să rămân la a 2a variantă la cum mă ştiu pe mine în vacanţe.)

Am nevoie de un motiv de fericire.

A ta,

Chloe

Dating

Dragă jurnalule,

Ştiu,este o simplă întâlnire,dar mi-e frică să nu o dau în bară.Încrederea în mine,la care mai trebuie să lucrez,trebuie să aibă o limită maximă astăzi şi să se ia frumos de mână cu relaxarea.

E un tip super ok.În primul rând datorită faptului că ascultă muzică din anii 70-80-90,lucru care ma fascinează la orice bărbat şi apoi pentru că este foarte educat şi are niăte principii care cred ca ar trebui să le deţină mai mulţi...masculi.:))

Deja ştiu cum îmi aranjez părul.Şi ce rochiţă îmi iau.Şi ce gecuţă deasupra.Şi ce cerceri.Şi tot.

Da,mi-am amintit,Blair mi-a spus să nu o iau ca întâlnire şi să nu am emoţii pentru că va fi ok.În caz deceva,beau la început puţin să am curaj după.

Masa e rezervată de aseară pentru 4 persoane.Va fi serată şi atmosfera va fi super,e un local foarte drăguţ.

Dacă aveţi sfaturi până diseară la 9,vă ascult.

A ta,

Chloe

Shrink

Dragă jurnalule,

Să fiu sinceră,prima dată când mi-a trecut prin minte să mă duc la unul nu ştiam cu ce se mănâncă o şedinţă de psihoterapie.Doar ce văzusem pe la tv,şi după ce am experimentat,mi-am dat seama că e total diferit.

În primul rând,pentru mine nu a fost uşor să mă duc la cabinet şi să-mi fac programare.Ştiu că  nu e mare lucru,dar  îmi cam tremurau şi mâinile şi picioarele.Iar dupa ce am ieşit de acolo cu întâlnirea stabilită într-o săptămână,curiozitatea a pus stăpânire pe mine.Nu mai ştiu câte şedinţe am făcut.Până în 10 cred.Apropo,asta se întâmpla acum 2 ani...Am fost şi anul acesta,dar doar de 2 ori cred,vroiam să îmi pun in ordine nişte idei mai bine decât o făcusem deja.

De ce m-am dus?Vi s-a întâmplat să vă aflaţi într-o perioadă în care chiar să nu mai ştiti ce să faceţi cu voi?Şi perioada asta să dureze săptămâni bune...şi să rămână la fel?Ei cam prin asta am trecut eu.Mult stres în perioada respectivă,plus multe sentimente rămase blocate în mine de ceva timp...Şi ca să nu explodez,am decis că merită să încerc şi asta.Singură,fără mama de mână,ţinând cont de faptul că şi ea era un motiv pentru care făceam asta.

Să fiu sinceră,a fost o perioadă...inedită?.Am descoperit multe despre mine,am lucrat mult cu mine,m-am maturizat mai mult decât credeam că o pot face,şi am acceptat provocări pe care în mod normal le-aş fi refuzat fără ezitare.Ce nu ar fi trebuit să se întâmple?M-am bazat atât de mult pe şedinţe încât într-un timp eram foarte ataşată de psiholog.Puteam să fac tot pe cont propriu,dar simţeam că vreau să aud din partea ei un-Te descurci foarte bine,bravo,uite ce progrese ai făcut cu tine.Dar am trecut peste şi experienţa în sine o voi păstra cu drag.

Nu,nu am fost nebună,nu am încercat să fac nimic extrem  ca să ajung să mă gândesc la asta.Pur şi simplu m-am gândit că lucrurile se vor aşeza mai uşor cu ajutorul unei persoane pe care nu o cunosc..dar ma ales cu mine mai increzătoare.

Şi acum,ce credeţi voi despre psihologi?Că cei care merg la ei sunt prea slabi să-şi rezolve problemele,că este un lucru curajos sau nu..?Am auzit multe opinii,dar nu din partea blogărilor.Vă ascult.

A ta,

Chloe

Eu am stabilit trendul ăla.

Dragă jurnalule,

Vreau să imi intru iar în mână la capitolul scris.Aşa că azi o să vorbesc despre o frază a unei prietene care m-a şocat puţin:"De când mi-am făcut eu ziua în localul ăla,toţi o fac acolo".

De ce m-a şocat?Pentru că nu era genul ăsta de fată.

E uimitor cum se schimbă oamenii.Când am cunoscut-o critica astfel de fete extrem de mult."Au numai fiţe,se bazează numai pe bani şi pe prieten".Exact aşa a ajuns şi ea,numai că nu va fi niciodată în stadiul în care să recunoască asta.

Se schimbă oamenii atât de mult numai din cauza anturajelor?Chiar nu mai e nimeni îndeajuns de puternic încât să-şi păstreze caracterul până la final?Ce se întâmplă cu ei?Orbesc?

E păcat să văd că îmi pierd prieteni aşa.Pentrr că pe ea nu o mai recunosc.

A ta,

Chloe

Încă trăiesc.Dar cu regrete.

Dragă jurnalule,

Deşi m-am întors în oraş de ceva timp nu ştiu de ce nu am mai scris aici.Probabil din lipsa timpului.

First of all,pe Eduardo nu l-am mai văzut.Treceam pe acolo prea târziu,el nu mai era..Degeaba îl căutam cu privirea pe teren.Era gol sau ocupaţi de alţii,dar nu ca el.Deja aveam scenarii în minte,ce să fac când îl văd..dar nimic.Asta e.Nu mai pot face nimic.

Eduardo e asadar un fel de regret.Regret că nu am vorbit ceva cu el de la a doua întâlnire când părea interesat de mine.Că nu am avut eu curajul să îl chem la un suc de exemplu,sau o cafea.Eduardo e un regret.

Astă seară vreau să spun ce regrete mai am.Ştiu că nu rezolv nimic,dar le vreau aici,scrise.

În materie de băieţi,regret că atunci când am fost la pădure nu l-am luat de mâna pe C.El a încercat  să se apropie de mine dar eu eram o copilă şi eram prea timidă.

Regret că nu am fost mai puternică în ultimele lui clipe.Unii mi-au zis că am fsot,dar nu m-am simţit aşa.Ăsta e probabil singurul lucru pe care îl zic despre el aici.Scriu în altă parte de asta,aici nu pot.

Regret că am avut nişte certuri stupide cu o prietenă bună-Dar important este că am trecut peste.

Regret că am fost iresponsabilă.Dar măcar m-am învăţat minte.

Gata,stop regrete.Nu vreau să cad în melancolie.

Nu mai sunt aşa de bună la scris la ora asta.

Şi totuşi,voi ce regrete aveţi?Spuneţi măcar unul,să ştiu că nu am aberat singură degeaba.

A ta,

Chloe