Girls&girls.

Dragă jurnalule,

Eu nu mă consider frumoasă.Sau cel puţin nu fac asta prea des.Da,sunt înaltă,slabă,am niste ochi căprui mari,un păr brunet care se lasă aranjat mai greu decît aş vrea eu,dar care după arată bine,....Hai că am zis cam multe de bine şi nu-mi place,mă opresc aici..Deeeci rezultă că eu mă văd relativ banală,tipică,nu sunt genul de persoană care să se iubească atât de mult pe cât ar trebui(pe cît ar trebui,pentru ca nu ar trebui să se ajungă la narcisism). 

Am prieteni care mă consideră frumoasă dar uneori cred că mă mint ca să ma simt bine.(asta e putină paranoia,pentru că ştiu că persoanele de care vorbesc nu mă mint deloc,uneori sunt prea sincere chiar).

Luni cred,eram la Sarah.Steam amândouă în pat,mai mult în linişte,nu mai ştiu ce era prin capul meu.Ea se uita la mine şi-mi tot spunea ce drăguţă sunt,iar eu îi spuneam să inceteze pentru că nu e adevărat(lucru pe care îl fac mereu când primesc un compliment,indiferent despre ce e vorba şi de la cine vine,ar trebui să spun doar mulţumesc şi atât). 

Miercuri a venit ea la mine şi ne-am uitat la un film.Mereu stau comod în casă aşa că aveam doar o pereche de blugi scurţi şi o bustieră.Ieri când am ieşit cu ea afară mi-a spus că a vorbit despre mine cu Carrie,şi îi povestea cît de bine arăt,ce frumos mi se vede bazinul,şi linia spatelui şi...tot aşa.

Aşa că mă gândeam cât de puţin obişnuită sunt cu astfel de cuvinte din partea unui bărbat,să nu mai vorbesc din partea femeilor,de la ele nu aud asta,decât cu excepţii cum se vede.

Ştiu că toată încrederea stă în noi,dar uneori anumite aprecieri spuse într-un anumit fel de anumite persoane cresc încrederea în noi foarte mult.

A ta,

Chloe