Încă trăiesc.Dar cu regrete.

Dragă jurnalule,

Deşi m-am întors în oraş de ceva timp nu ştiu de ce nu am mai scris aici.Probabil din lipsa timpului.

First of all,pe Eduardo nu l-am mai văzut.Treceam pe acolo prea târziu,el nu mai era..Degeaba îl căutam cu privirea pe teren.Era gol sau ocupaţi de alţii,dar nu ca el.Deja aveam scenarii în minte,ce să fac când îl văd..dar nimic.Asta e.Nu mai pot face nimic.

Eduardo e asadar un fel de regret.Regret că nu am vorbit ceva cu el de la a doua întâlnire când părea interesat de mine.Că nu am avut eu curajul să îl chem la un suc de exemplu,sau o cafea.Eduardo e un regret.

Astă seară vreau să spun ce regrete mai am.Ştiu că nu rezolv nimic,dar le vreau aici,scrise.

În materie de băieţi,regret că atunci când am fost la pădure nu l-am luat de mâna pe C.El a încercat  să se apropie de mine dar eu eram o copilă şi eram prea timidă.

Regret că nu am fost mai puternică în ultimele lui clipe.Unii mi-au zis că am fsot,dar nu m-am simţit aşa.Ăsta e probabil singurul lucru pe care îl zic despre el aici.Scriu în altă parte de asta,aici nu pot.

Regret că am avut nişte certuri stupide cu o prietenă bună-Dar important este că am trecut peste.

Regret că am fost iresponsabilă.Dar măcar m-am învăţat minte.

Gata,stop regrete.Nu vreau să cad în melancolie.

Nu mai sunt aşa de bună la scris la ora asta.

Şi totuşi,voi ce regrete aveţi?Spuneţi măcar unul,să ştiu că nu am aberat singură degeaba.

A ta,

Chloe