marți, 7 iunie 2011

Despre Andrew

Dragă jurnalule,

Am avut în minte alt subiect,dar mi-a trecut prin minte Andrew(apropo,să ştii că o să folosesc numai nume fictive).Nu ştiu de ce scriu despre el in primele posturi de pe blog,când aş avea multe altele de spus.Dar....

Andrew e fostul meu iubit.Un nenorocit,nimic mai mult.Nu mai are rost sa povestesc ceea ce s-a întâmplat cu el.Pe scurt însă,m-a inşelat.Ştii ce e amuzant?O să sune ipocrit din partea mea,dar probabil că aş mai fi fost cu el,chiar dacă o perioadă scurta,deşi aş fi ştiut că are prietenă.Spun pentru o scurtă perioadă pentru că după aş fi aflat că mai are alte tipe ca mine şi tot aş fi ajuns să îl părăsesc(nu am spus că e un nenorocit degeaba).Totuşi,oricât de mizerabil a fost,trebuie să recunosc că s-a comportat ca un adevărat bărbat cât a fost cu mine.Stai putin.Bărbat până la un anumit punct(căci nu am ajuns să fac dragoste cu el).

L-am cunoscut în cea mai grea perioadă prin care am trecut până acum(am să vorbesc despre ea..altă data.Momentan nu sunt prea pregătită).A ştiut cum să ma cucerească,cu propozitii bine alese,cu flori,cu mesaje frumoase,cu dedicaţii muzicala superbe.A avut armele perfecte,a avut totul planificat,şi i-a ieşit foarte bine piesa.I-am căzut în plasă relativ uşor,deşi am fost sceptică mult timp,nu credeam că un tip perfect poate să cadă pur şi simplu din cer,şi culmea,să fie al meu.

Mi-a fost de mare ajutor.Mă făcea cu uşurinţă să uit de toate probleme pe care le aveam când mă întorceam acasă,de toate grijile.Era mai mare decât mine.Eu aveam 17,el 23.Dar asta îmi trebuia mie.Un tip matur care să ştie de ce am nevoie.

Eu eram"mică şi puţin timida" iar el ştia cum să mă stârnească.Îmi amintesc şi acum primul sărut.Probabil şi pe al doilea.Şi pe urmatoarele.Nu sunt o ciudată,dar iţi zic sincer,Andrew săruta al naibii de bine.Prima dată am fost relativ..cuminţi.

Vorbeam mult la telefon noaptea.Într-o seară m-a ţinut trează muult şi ce mi-a şoptit la 4 dimineaţa mi-a făcut a doua zi.M-a întins spre perete,si-a pus o mână în părul meu şi m-a sărutat lung.După care m-a sărutat pe gât,în timp ce a început să mă mângâie pe spate,pe şira spinării.Îmi place asta la nebunie,am un sentiment foarte plăcut când mă mângâie cineva aşa.M-a luat in braţe şi m-a ridicat,m-a pus pe scările de acolo şi a venit deasupra mea,a ridicat puţin bluza şi a inceput să mă sărute.Fără să îmi dau seama mi-am pus mâinile in părul lui şi l-am tras puţin de păr.Când am conştientizat asta,după câteva secunde,m-am uitat la el,crezând că va fi amuzat.Dimpotriva,asta doar îi arăta că mă simt bine.Scena a continuat,spre plăcerea amândurora,cu multe altele.Cînd m-a condus spre casă,i-am spus să mă lase singură câţiva metri,am nişte vecini foarte curioşi.După care am vrut să îl sărut.A întors chipul şi mi-a dat obrazul.Am crezut că glumeşte aşa că am încercat şi a doua oara,tot fără succes.M-am întors şi am plecat.Pe de o parte uimita,pe de alta suparată.2 minute după mi-a aparut în faţă,a mers pe alt drum,m-a luat in braţe şi m-a sărutat,după care a plecat fără să spună nici un cuvânt.Ăsta este unul din momentele drăguţe care îmi aminteşte de el.

 Unul din lucrurile pe care le consideram foarte ciudate era faptul că îi plăcea să ii spun numele cât eram împreuna.Cât mai "pasional".Era probabil una din plăcerile pe care i le făceam,deşi sincer mi se părea cam ciudăţică.Nu sunt adepta lucrurilor de genul.

Se uita la mine ca şi cum eram singura care conta pentru el,ca şi cum ar fi vrut să ma"devoreze",se citea dorinţa in ochii lui.Şi nu se prefăcea.

Am scris puţin despre el,nu am urmărit un anumit fir,e 1 jumătate noaptea şi nu am alt randament mai bun decât acesta,dar vreau sa scriu despre el şi să închid cu totul acest capitol.

După cum am zis,e păcat că s-a terminat pe de o parte,bine pe de alta.
Singurul lucru care nu ştiu dacă a fost corect sau moral să il fac este....sexul la telefon.Nu ştiu cum am ajuns acolo,de fapt el a condus toata discutia,aşa că am ajuns să fac asta într-o seara.Şi acum mă întreb dacă ar trebui să mă "judec"pentru asta sau nu.

A ta,
Chloe

4 comentarii:

  1. sa te judeci pentru ce?nu e nimic de judecat

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ştiu sigur.Pentru că m-am încrezut prea mult?

    RăspundețiȘtergere
  3. E mai bine asa..cred eu.Uita de el si iti va fi mai bine si nu trebuie sa te judeci pentru lucrurile facute in trecut.

    RăspundețiȘtergere
  4. nu te judeca de nimic, invata sa nu iti para rau de absolt nimic din ceea ce faci. regretele sunt o pierdere de timp...si ceea ce ti-a facut atunci placere trebuie sa iti faca si acum...prin amintiri:)

    RăspundețiȘtergere